Înțelesuri
- 1
Puterea omului de a-și pune un scop și de a face efortul necesar ca să-l atingă.
„Are voință: s-a lăsat de fumat într-o zi.”
- 2
Ceea ce vrea cineva; hotărârea lui.
„S-a făcut voința bătrânului, așa cum scria în testament.”
- 3
Învoirea, consimțământul cuiva.
„A semnat de bunăvoie, nimeni nu i-a forțat voința.”
Sinonime
- hotărâre
- vrere
- tărie de caracter
Antonime
- nehotărâre
- slăbiciune
Expresii și locuțiuni
- De bunăvoiedin proprie hotărâre, fără să fie silit nimeni.
Etimologie
Format în românește de la verbul „a voi”, cu sufixul -ință.