DEX Dicționar

voință

substantiv feminin3 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Puterea omului de a-și pune un scop și de a face efortul necesar ca să-l atingă.

    „Are voință: s-a lăsat de fumat într-o zi.”

  2. 2

    Ceea ce vrea cineva; hotărârea lui.

    „S-a făcut voința bătrânului, așa cum scria în testament.”

  3. 3

    Învoirea, consimțământul cuiva.

    „A semnat de bunăvoie, nimeni nu i-a forțat voința.”

Sinonime

Antonime

Expresii și locuțiuni

  • Voință de fierhotărâre neclintită, pe care nimic n-o poate frânge.

Atenție la scriere

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
voinței
plural
voințe

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Format în românește de la verbul „a voi”, cu sufixul -ință.

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera V