Regula
„Bunăvoință” (atitudine binevoitoare) e un singur cuvânt, care se articulează la final: „bunăvoința”, genitiv „bunăvoinței” (DOOM 3). Scrierea în două cuvinte, „bună voință”, nu apare în dicționare.
„Rea-voință” (lipsa de bunăvoință) e scris în DOOM 3 cu cratimă, iar fiecare parte se schimbă separat: forma articulată e „reaua-voință”, genitiv-dativul „relei-voințe”.
De aici vine și greșeala cea mai frecventă: articularea doar la sfârșit, după modelul lui „bunăvoința”: „rea-voința lui”. Corect: „reaua-voință a lui”, „din cauza relei-voințe”.
Diferența ține de felul în care norma a fixat fiecare compus: „bunăvoință” se articulează ca un singur cuvânt, pe când la „rea-voință” se declină ambele părți, de aceea rămân legate doar prin cratimă.
Corect
- Ne-au primit cu multă bunăvoință.
- Reaua-voință a vecinului era evidentă.
- N-a fost rea-voință, ci neatenție.
- Proiectul a picat din cauza relei-voințe a unor colegi.
Greșit
- Ne-au primit cu multă bună voință.
- Rea-voința vecinului era evidentă.
Un truc de ținut minte
La „rea-voință” fiecare jumătate își primește forma: „rea” → „reaua”, iar la genitiv „relei-voințe”, ca în „unei voințe rele”.
Cuvintele în dicționar
Regula urmează DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).