DEX Dicționar

rea-voință

substantiv femininun sens

Înțeles

  1. Lipsa de bunăvoință; atitudinea cuiva care, intenționat, nu vrea să ajute sau încurcă.

    „Întârzierea nu s-a datorat relei-voințe a funcționarilor, ci lipsei de personal.”

Cum se folosește

Se scrie cu cratimă (spre deosebire de „bunăvoință”). Se schimbă ambele părți: articulat reaua-voință, G.-D. relei-voințe.

Atenție la scriere

  • Bunăvoință, legat, dar rea-voință, cu cratimă — DOOM 3 scrie „bunăvoință” într-un cuvânt, dar „rea-voință” cu cratimă. La „rea-voință” se schimbă ambele părți: „reaua-voință”, „relei-voințe”.
  • Răuvoitor, ca binevoitor: se scrie legat — „Răuvoitor” se scrie într-un singur cuvânt, la fel ca „binevoitor”: „un vecin răuvoitor”, „o privire răuvoitoare”. Nu „rău-voitor” sau „rău voitor”.

Forme flexionare

articulat
reaua-voință
genitiv-dativ articulat
relei-voințe

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Format din „rea” și „voință” (după franceză: mauvaise volonté).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera R