Înțelesuri
- 1
(Chimie) Substanță care, pusă în contact cu alta, dă o reacție specifică și ajută astfel la recunoașterea ei.
„Laborantul a adăugat câteva picături de reactiv în eprubetă.”
- 2
(Electricitate, ca adjectiv) Care ține de reactanță; (despre elementele unui circuit) care schimbă periodic energie cu circuitul, fără să o consume.
„Bobinele și condensatoarele sunt elemente reactive ale circuitului.”
Cum se folosește
Se desparte re-ac-. Plural: reactivi. Formele adjectivului: reactivă, reactivi, reactive.
Forme flexionare
- plural
- reactivi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (réactif).