Înțelesuri
- 1
Repunerea cuiva în drepturi sau în buna reputație, după o condamnare sau o acuzație nedreaptă.
„Tribunalul a decis reabilitarea fostului director.”
- 2
Recuperare a unei persoane după o boală sau un accident, prin exerciții și tratament.
„După operație, pacientul a început reabilitarea la un centru de recuperare.”
- 3
Refacere a unei clădiri sau a unei zone degradate, ca să poată fi folosită din nou.
„Primăria a anunțat reabilitarea blocurilor din cartier.”
Sinonime
Cum se folosește
Se desparte re-a-bi-li-ta-re; plural: reabilitări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- reabilitării
- plural
- reabilitări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul a reabilita (din franceză, réhabiliter).