DEX Dicționar

inteligență

substantiv feminin3 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Capacitatea de a înțelege repede și bine, de a prinde esențialul și de a rezolva probleme noi.

    „Are o inteligență ascuțită, dar puțină răbdare.”

  2. 2

    Om cu o minte deosebită, care iese în evidență prin ce gândește și ce face.

    „Institutul a adunat câteva inteligențe remarcabile ale generației.”

  3. 3

    (în sintagme) Capacitatea unui sistem tehnic de a rezolva sarcini care cer, la om, gândire.

    „Inteligența artificială a intrat în programele școlare.”

Sinonime

Antonime

Expresii și locuțiuni

  • Inteligență artificialădomeniul informaticii care construiește sisteme capabile să rezolve sarcini socotite proprii minții omenești.
  • Inteligență emoționalăcapacitatea de a-ți înțelege și stăpâni emoțiile și de a le citi pe ale altora.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
inteligenței
plural
inteligențe

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din franțuzescul intelligence, la rândul lui din latinescul intelligentia.

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera I