Înțelesuri
- 1
Capacitatea de a înțelege repede și bine, de a prinde esențialul și de a rezolva probleme noi.
„Are o inteligență ascuțită, dar puțină răbdare.”
- 2
Persoană inteligentă.
„Institutul a adunat câteva inteligențe remarcabile ale generației.”
- 3
(în sintagme) Capacitatea unui sistem tehnic de a rezolva sarcini care cer, la om, gândire.
„Inteligența artificială a intrat în programele școlare.”
Sinonime
- deșteptăciune
- agerime
- minte
- pricepere
Antonime
- prostie
- nerozie
Expresii și locuțiuni
- Inteligență artificialădomeniul informaticii care construiește sisteme capabile să rezolve sarcini socotite proprii minții omenești.
- Inteligență emoționalăcapacitatea de a-ți înțelege și stăpâni emoțiile și de a le citi pe ale altora.
Etimologie
Din franțuzescul intelligence, la rândul lui din latinescul intelligentia.