Înțelesuri
- 1
Lipsa de minte sau de judecată a cuiva.
„Nu e rău, e doar prostie curată.”
- 2
Faptă sau vorbă nesăbuită.
„A făcut o prostie și acum plătește pentru ea.”
- 3
(mai ales la plural) Lucruri fără nicio însemnătate; fleacuri.
„Nu-ți mai bate capul cu prostii.”
Sinonime
- nerozie
- neghiobie
- fleac
Antonime
- înțelepciune
- istețime
Expresii și locuțiuni
- A spune prostiia vorbi fără rost sau fără să știi.
- A-i scoate cuiva prostiile din capa-l face să renunțe la niște idei nesăbuite.
Etimologie
Format în română de la prost, cu sufixul -ie.