DEX Dicționar

istețime

substantiv femininun sens

Înțeles

  1. Însușirea celui isteț; agerime de minte, iscusință.

    „Istețimea copilului l-a surprins pe profesor.”

Sinonime

Antonime

Cum se folosește

Plural: istețimi.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
istețimii
plural
istețimi

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

De la isteț, cu sufixul -ime.

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera I