Înțelesuri
- 1
Faptul de a fi întreg, complet; totalitate.
„Aprecia întregimea și frumusețea locului.”
- 2
Ansamblul părților care alcătuiesc un tot.
„Tabloul trebuie privit în întregimea lui.”
Sinonime
- totalitate
- integritate
- plenitudine
Antonime
Expresii și locuțiuni
- În întregimede tot, complet.
- În întregimea luicu toate părțile, fără să lipsească ceva.
Etimologie
De la «întreg», cu sufixul -ime.