Înțelesuri
- 1
Oprirea temporară a unei acțiuni sau a unei stări; pauză.
„Concertul a avut o scurtă întrerupere.”
- 2
Faptul de a tăia vorba cuiva.
„Vă rog, fără întreruperi!”
Sinonime
Expresii și locuțiuni
- Fără întreruperepermanent, necontenit, continuu.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- întreruperii
- plural
- întreruperi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul «a întrerupe».