DEX Dicționar

întrebuințare

substantiv feminin2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Faptul de a folosi ceva; folosire, utilizare.

    „Citiți instrucțiunile de întrebuințare înainte să porniți aparatul.”

  2. 2

    Rostul la care servește un lucru; destinație.

    „Bunicul găsea o întrebuințare pentru orice șurub vechi.”

Cum se folosește

Se desparte -bu-in-. Plural: întrebuințări.

Expresii și locuțiuni

  • mod de întrebuințareInstrucțiunile care arată cum se folosește un produs.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
întrebuințării
plural
întrebuințări

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

De la verbul „a întrebuința”.

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera I