Înțelesuri
- 1
Faptul de a folosi ceva; folosire, utilizare.
„Citiți instrucțiunile de întrebuințare înainte să porniți aparatul.”
- 2
Rostul la care servește un lucru; destinație.
„Bunicul găsea o întrebuințare pentru orice șurub vechi.”
Cum se folosește
Se desparte -bu-in-. Plural: întrebuințări.
Expresii și locuțiuni
- mod de întrebuințareInstrucțiunile care arată cum se folosește un produs.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- întrebuințării
- plural
- întrebuințări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a întrebuința”.