Înțelesuri
- 1
Haină lungă și largă, fără mâneci, purtată peste celelalte haine.
„Regele purta o mantie de catifea roșie.”
- 2
Haina lungă a călugărilor.
„Călugărul și-a strâns mantia neagră pe umeri.”
Cum se folosește
Se pronunță man-ti-e. Pluralul e „mantii”.
Expresii și locuțiuni
- A lua sub mantiea lua pe cineva sub ocrotire.
Forme flexionare
- articulat
- mantia
- genitiv-dativ articulat
- mantiei
- plural
- mantii
- plural articulat
- mantiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (mantija).