Înțelesuri
- 1
Capacitate de a judeca și de a acționa corect, bazată pe experiență și cunoaștere profundă.
„Bunicul dădea sfaturi cu multă înțelepciune, fără să se grăbească niciodată.”
- 2
Vorbă sau învățătură în care se strânge experiența multora.
„Proverbele sunt înțelepciunea poporului, adunată în câteva cuvinte.”
Sinonime
- chibzuință
Antonime
Expresii și locuțiuni
- Cu înțelepciunecumpănit, cu socoteală și fără grabă.
- Înțelepciunea bătrânilorpriceperea câștigată de-a lungul unei vieți întregi.
Etimologie
Moștenit din latină (intellectio, -onis).