Înțelesuri
- 1
Capacitate de a judeca și de a acționa corect, bazată pe experiență și cunoaștere profundă.
„Bunicul dădea sfaturi cu multă înțelepciune, fără să se grăbească niciodată.”
- 2
Vorbă sau învățătură în care se strânge experiența multora.
„Proverbele sunt înțelepciunea poporului, adunată în câteva cuvinte.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- Cu înțelepciunecumpănit, cu socoteală și fără grabă.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- înțelepciunii
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (intellectio, -onis).