Înțelesuri
- 1
Care judecă bine, cu minte limpede și cu măsură.
„A fost o hotărâre înțeleaptă, luată la timp.”
- 2
(Substantivat) Om cu multă experiență și judecată, la care vin ceilalți pentru sfat.
„Bătrânii satului erau socotiți înțelepți.”
- 3
Care se gândește dinainte la ce poate urma; chibzuit.
„E înțelept să pui deoparte pentru zile negre.”
Sinonime
- cuminte
- chibzuit
- cumpătat
Forme flexionare
- masculin plural
- înțelepți
- masculin plural
- înțelepte
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latinescul intellectus.