Înțelesuri
- 1
Care înțelege repede și bine; inteligent.
„E un copil deștept, prinde totul din zbor.”
- 2
(Familiar, ironic) Care se crede mai isteț decât alții și umblă cu șmecherii.
„Se crede deștept, dar se vede de la o poștă ce urmărește.”
- 3
Care nu doarme; treaz.
„E deștept de la cinci dimineața.”
- 4
(Substantivat, ironic) Cel care se dă mai priceput decât ceilalți.
„S-a găsit un deștept să comenteze la sfârșit.”
Sinonime
- inteligent
- isteț
- ager
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A face pe deșteptula se da mai priceput decât ești.
- Deștept foc(familiar) foarte inteligent.
Forme flexionare
- masculin plural
- deștepți
- feminin
- deșteaptă
- feminin plural
- deștepte
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a deștepta”, moștenit din latină.