DEX Dicționar

cucută

substantiv femininun sens

Înțeles

  1. Plantă otrăvitoare cu miros neplăcut, cu frunze mari, flori albe adunate ca o umbrelă și fructe brune-verzui; se folosește și în medicină.

    „În Antichitate, Socrate a fost condamnat să bea cucută.”

Cum se folosește

Plural: cucute. G.-D.: cucutei. Alte plante: cucută-de-apă, cucută-de-pădure.

Expresii și locuțiuni

  • doar n-am băut cucută (ca să...)(Familiar) Doar n-am înnebunit (ca să fac așa ceva).

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
cucutei
plural
cucute

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din latină (*cucuta, formă populară pentru cicuta).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera C