Înțelesuri
- 1
Adăpostul făcut de păsări sau de unele animale pentru ouă și pentru pui.
„Berzele și-au făcut cuib pe stâlpul din capătul satului.”
- 2
(Figurat) Casa în care se simte cineva la adăpost; căminul.
„După atâția ani de chirie, și-au făcut și ei un cuib.”
- 3
(Peiorativ) Loc ascuns de unde pornește ceva rău.
„Casa aceea era un cuib de contrabandiști.”
- 4
Partea din stup în care albinele își cresc puietul.
„A verificat cuibul albinelor la începutul primăverii.”
- 5
Gropiță făcută în pământ, în care se pun semințele.
„A pus trei boabe de porumb la fiecare cuib.”
- 6
Grămăjoara de pământ adunată la prășit în jurul firelor de porumb ori de cartof.
„A făcut cuib la fiecare fir.”
- 7
Loc mic în care crește îngrămădit un singur fel de plante.
„În pădure erau cuiburi de lăcrimioare.”
Sinonime
- adăpost
- sălaș
- focar
Expresii și locuțiuni
- Cuib de tâlhariloc unde se adăpostesc răufăcătorii.
- A-și face cuiba se așeza undeva pentru multă vreme.
- Cuibul familieicasa părintească.
Etimologie
Moștenit din latină, dintr-o formă înrudită cu cubare „a sta culcat”.