Înțelesuri
- 1
Faptul de a se culca; ceasul când te duci la somn.
„Ora de culcare e la nouă.”
- 2
(în armată) Comanda la care soldații se întind cu fața la pământ.
„La „Culcare!”, toată grupa s-a trântit în iarbă.”
Sinonime
Antonime
- sculare
- trezire
Expresii și locuțiuni
- La culcare!îndemnul spus copiilor când e vremea de dormit.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- culcării
- plural
- culcări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format în română de la verbul „a culca”, moștenit din latinescul collocare.