Înțelesuri
- 1
Loc de culcare sau de adăpost al animalelor și păsărilor.
„Câinele s-a întors în culcușul lui.”
- 2
Loc improvizat de odihnă pentru oameni; adăpost.
„Și-a făcut un culcuș din paie.”
- 3
Strat moale de paie sau frunze pe care se așază lucruri fragile.
„Ouăle stăteau pe un culcuș de paie.”
- 4
Strat din baza unei formațiuni geologice.
„Geologul a descris culcușul stratului de calcar.”
Cum se folosește
Plural: culcușuri.
Forme flexionare
- plural
- culcușuri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la culca, cu sufixul -uș.