Înțelesuri
- 1
Faptul de a se trezi din somn; deșteptare.
„Trezirea e la ora șase.”
- 2
Revenirea în fire dintr-o stare de reverie sau de leșin.
„După leșin, trezirea a fost lentă.”
- 3
Ajungerea la conștiința unui adevăr; luare de cunoștință.
„Trezirea conștiinței civice a schimbat orașul.”
Sinonime
- deșteptare
- revenire
- sculare
- dezmeticire
Antonime
- adormire
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- trezirii
- plural
- treziri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul «a trezi».