Înțelesuri
- 1
Tijă subțire de metal sau de lemn, cu vârf ascuțit și cu o măciulie, pe care o bați cu ciocanul ca să prinzi două bucăți între ele sau ca să atârni ceva de ea.
„Am bătut un cui în perete ca să atârn tabloul.”
- 2
Nume dat unor piese de metal sau de lemn care au forma unui cui.
„Roata căruței era prinsă cu un cui de lemn.”
Cum se folosește
Plural: cuie. Nu se confundă cu pronumele „cui”, genitiv-dativ de la „cine” („Cui i-ai dat cartea?”).
Expresii și locuțiuni
- cui pe cui se scoateUn necaz nou te face să-l uiți pe cel vechi.
- a-și pune pofta-n cuiA renunța la un lucru pe care îl doreai.
- cuiul lui PepeleaPretext prin care cineva își păstrează un drept abuziv, ca să-l încurce pe altul.
- a tăia (a face) cuie(Familiar) A tremura de frig.
Forme flexionare
- plural
- cuie
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul cuneus.