Înțelesuri
- 1
Luarea cu forța a unui teritoriu sau a unei cetăți.
„Cucerirea Daciei de către romani s-a încheiat în 106.”
- 2
Lucru mare câștigat prin efort; progres.
„Vaccinul a fost o mare cucerire a medicinei.”
- 3
(Familiar) Om căruia i-ai câștigat dragostea.
„Și-a prezentat noua cucerire la petrecere.”
Sinonime
- ocupare
- izbândă
- câștig
- progres
Antonime
Cum se folosește
Pluralul e „cuceriri”.
Expresii și locuțiuni
- A face o cucerirea câștiga simpatia sau dragostea cuiva.
Etimologie
Din verbul „a cuceri”.