DEX Dicționar

înfrângere

substantiv feminin2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Pierderea unei lupte, a unui meci sau a unui concurs.

    „Echipa a suferit o înfrângere grea, cu 5-0.”

  2. 2

    Faptul de a te stăpâni pe tine, de a-ți învinge o stare sufletească.

    „Înfrângerea fricii i-a cerut mult curaj.”

Sinonime

Antonime

Expresii și locuțiuni

  • A suferi o înfrângerea pierde o luptă sau o întrecere.
  • Înfrângere categoricăpierdere fără nicio îndoială.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
înfrângerii
plural
înfrângeri

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

De la verbul «a înfrânge», din latinescul infrangere.

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera I