Înțelesuri
- 1
Pierderea unei lupte, a unui meci sau a unui concurs.
„Echipa a suferit o înfrângere grea, cu 5-0.”
- 2
Faptul de a te stăpâni pe tine, de a-ți învinge o stare sufletească.
„Înfrângerea fricii i-a cerut mult curaj.”
Expresii și locuțiuni
- A suferi o înfrângerea pierde o luptă sau o întrecere.
- Înfrângere categoricăpierdere fără nicio îndoială.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- înfrângerii
- plural
- înfrângeri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul «a înfrânge», din latinescul infrangere.