DEX Dicționar

înfruntare

substantiv feminin3 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Mustrare aspră; dojană.

    „A primit o înfruntare în fața colegilor.”

  2. 2

    Rezistență hotărâtă în fața unui pericol sau a unui adversar.

    „Înfruntarea dintre cele două echipe a durat până seara.”

  3. 3

    Conflict deschis sau ciocnire între două părți.

    „Înfruntarea dintre cei doi a început cu vorbe grele.”

Sinonime

Antonime

Cum se folosește

Plural: înfruntări.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
înfruntării
plural
înfruntări

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

De la a înfrunta (din latina populară *infrontare).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera I