Înțeles
Faptul de a înfometa pe cineva; silirea cuiva prin foame.
„Înfometarea orașului asediat a durat luni.”
Sinonime
- flămânzire
Antonime
- îndestulare
Cum se folosește
Fără plural.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- înfometării
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a înfometa.