Înțelesuri
- 1
Care provoacă fiori de spaimă; care îngrozește.
„Un strigăt înfiorător a răsunat în noapte.”
- 2
(Adverbial, familiar) Foarte tare, extrem.
„Era înfiorător de obosit după drum.”
Sinonime
Etimologie
Din verbul «a înfiora», cu sufixul -ător.