Înțelesuri
- 1
Care bagă spaima în om; îngrozitor.
„Din beznă s-a auzit un urlet înspăimântător.”
- 2
(Adverbial, urmat de „de”) Peste măsură de...
„E înspăimântător de scump pentru cât face.”
Sinonime
Antonime
Forme flexionare
- masculin plural
- înspăimântători
- feminin singular și plural
- înspăimântătoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format de la verbul „a înspăimânta”, cu sufixul -ător.