Înțelesuri
- 1
Persoană care merge împreună cu cineva, ca să-l ajute sau să-i țină de urât.
„Bolnavul a venit la spital cu un însoțitor.”
- 2
Persoană care supraveghează un grup în călătorie.
„Fiecare clasă are doi profesori însoțitori în excursie.”
- 3
(Adjectiv) Care vine împreună cu altceva.
„Febra și durerea de cap sunt simptome însoțitoare ale gripei.”
Cum se folosește
Femininul e „însoțitoare”.
Expresii și locuțiuni
- Însoțitor de bordpersoană care îngrijește pasagerii într-un avion sau într-un tren.
Etimologie
Format din „însoți” și sufixul -tor.