Înțelesuri
- 1
Trăsătură care deosebește pe cineva sau ceva; caracteristică.
„Răbdarea este o însușire rară.”
- 2
Faptul de a-și însuși ceva; luare în stăpânire sau asimilare de cunoștințe.
„Însușirea unei limbi străine cere timp.”
Cum se folosește
Plural: însușiri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- însușirii
- plural
- însușiri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a însuși.