Înțelesuri
- 1
Faptul de a anunța pe cineva despre ceva.
„Înștiințarea a venit cu o zi înainte de ședință.”
- 2
Comunicare oficială scurtă, de obicei în scris.
„Școala a trimis părinților o înștiințare.”
Sinonime
- anunț
- știre
- încunoștințare
Cum se folosește
Se pronunță «în-ști-in-ța-re»; plural: înștiințări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- înștiințării
- plural
- înștiințări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a înștiința (în + știință).