Înțelesuri
- 1
Faptul de a pune capăt unui conflict și de a restabili înțelegerea între oameni.
„Împăcarea celor doi frați a venit după ani de tăcere.”
- 2
Stare de liniște sufletească, în care accepți ceva ce nu se mai poate schimba.
„A privit trecutul cu împăcare.”
Sinonime
- reconciliere
- împăciuire
- înțelegere
Antonime
- ceartă
- învrăjbire
Cum se folosește
Genitiv-dativ articulat: împăcării; plural: împăcări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- împăcării
- plural
- împăcări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a (se) împăca.