Înțeles
Faptul de a se împăca din nou; punere de acord.
„După ani de ceartă a urmat reconcilierea celor doi frați.”
Sinonime
Antonime
- ceartă
- dezbinare
Cum se folosește
Plural: reconcilieri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- reconcilierii
- plural
- reconcilieri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a reconcilia (din franceză réconcilier).