Înțelesuri
- 1
Victorie, biruință, mai ales în luptă.
„Oastea s-a întors cu izbândă.”
- 2
Reușită într-o acțiune sau într-o încercare; succes.
„Proiectul a fost o izbândă.”
Antonime
Cum se folosește
Plural: izbânzi.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- izbânzii
- plural
- izbânzi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a izbândi (derivat regresiv).