Înțelesuri
- 1
Începutul brusc și violent al unui lucru (război, incendiu, boală).
„Izbucnirea războiului i-a prins în străinătate.”
- 2
Descărcare bruscă de mânie, de plâns sau de râs.
„Nimeni nu se aștepta la izbucnirea lui la ședință.”
Sinonime
- declanșare
- dezlănțuire
- erupție
- răbufnire
- răbufneală
Cum se folosește
Pluralul e „izbucniri”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- izbucnirii
- plural
- izbucniri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).