Înțeles
(Popular) Scăparea dintr-un necaz sau dintr-o primejdie; mântuire.
„Ploaia a venit ca o izbăvire după luni de secetă.”
Antonime
- osândă
- pieire
Cum se folosește
Popular. Pluralul e „izbăviri”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- izbăvirii
- plural
- izbăviri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din verbul „a (se) izbăvi”.