Înțelesuri
- 1
(Religie) Scăparea sufletului de păcat și de moartea veșnică.
„Credincioșii se roagă pentru mântuirea sufletului.”
- 2
Salvare dintr-o primejdie sau dintr-o suferință.
„Vestea a venit ca o mântuire pentru familie.”
Antonime
- osândă
- pierzanie
Cum se folosește
Nu are plural.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- mântuirii
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din verbul „a mântui”.