Înțelesuri
- 1
Care simte mulțumire și prețuire de sine pentru ceva bun ce a făcut.
„E mândru de fiica lui.”
- 2
Care își păstrează demnitatea; care nu se pleacă.
„E om mândru, nu cere nimănui nimic.”
- 3
Care are o părere prea bună despre sine; îngâmfat.
„S-a făcut mândru de când a ajuns șef.”
- 4
(Popular) Frumos, falnic.
„Mândră casă și-a ridicat!”
- 5
(Popular, substantivat) Iubit, iubită.
„Cânta despre mândra lui de la munte.”
Sinonime
- semeț
- falnic
- trufaș
Antonime
- modest
- smerit
Expresii și locuțiuni
- A fi mândru de cinevaa te bucura de izbânda lui ca de a ta.
- Mândru nevoie marepeste măsură de îngâmfat.
Etimologie
Din slavă (mondrŭ „înțelept”), cu sensul schimbat în română.