Înțeles
Parte a unui obiect de care îl prinzi cu mâna.
„Mânerul cănii s-a rupt.”
Forme flexionare
- plural
- mânere
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din «mână» și sufixul -ar.