Înțelesuri
- 1
Sentiment de satisfacție și demnitate pentru propriile realizări sau pentru cineva apropiat.
„Și-a privit fiul absolvind cu mândrie în ochi.”
- 2
(peiorativ) Atitudine de superioritate exagerată, îngâmfare.
„Mândria lui l-a împiedicat să ceară ajutor la timp.”
- 3
Lucrul sau omul cu care te fălești; fala cuiva.
„Grădina bunicii era mândria satului.”
Sinonime
- demnitate
- fală
- orgoliu
- trufie
Antonime
- smerenie
- modestie
- rușine
Expresii și locuțiuni
- A-și călca pe mândriea-și înfrânge orgoliul și a cere ori a primi ajutor.
- Cu capul sus, de mândriefără să-ți pleci fruntea, chiar la greu.
Etimologie
Derivat din mândru, cuvânt de origine slavă.