Înțelesuri
- 1
Respectul de sine care nu-ți îngăduie să te înjosești și nu-i îngăduie nimănui să te umilească.
„A refuzat banii, cu o demnitate care i-a făcut pe toți să tacă.”
- 2
Ținută gravă, plină de măsură, în felul de a fi al cuiva.
„A primit vestea cu demnitate, fără o vorbă în plus.”
- 3
Funcție înaltă în stat; rang.
„A fost ridicat la o demnitate pe care n-o mai avusese nimeni din familia lui.”
Antonime
- umilință
- josnicie
Expresii și locuțiuni
- A-și păstra demnitateaa nu se lăsa umilit, oricât de grea ar fi situația.
Etimologie
Din latinescul dignitas, refăcut în română după demn.