Înțeles
Îndepărtarea cuiva dintr-o funcție, de obicei ca pedeapsă; destituire, concediere.
„Sindicatul a protestat față de demiterea directorului.”
Sinonime
- destituire
- concediere
- revocare
Cum se folosește
Plural: demiteri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- demiterii
- plural
- demiteri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a demite”.