Înțelesuri
- 1
Fiecare dintre cele două membre de sus ale corpului, mai ales partea de la încheietură până în vârful degetelor.
„A prins ceașca cu amândouă mâinile.”
- 2
Mâna privită ca unealtă de lucru; munca omului.
„Casa e ridicată cu mâna lui.”
- 3
Felul în care scrie cineva, după care îi recunoști scrisul.
„Am recunoscut mâna bunicii pe plic.”
- 4
(Figurat) Ajutor dat cuiva la o treabă.
„Mi-a dat o mână la mutat.”
- 5
(Figurat) Putere, stăpânire asupra a ceva.
„Averea a ajuns pe mâna altora.”
- 6
(La cărți de joc) Cărțile primite de un jucător; runda jucată cu ele.
„A câștigat trei mâini la rând.”
- 7
Strat de vopsea sau de var dat dintr-odată.
„A dat pereților încă o mână de var.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A da o mână de ajutora ajuta pe cineva la o treabă.
- A avea mână liberăa putea hotărî singur, fără opreliști.
- Din mână în mânăde la unul la altul.
- A bate mânaa se învoi la un târg.
- Mână de fierconducere aspră, fără îngăduință.
- A avea mână bunăa-i merge bine ce lucrează; a fi norocos la dat.
- Pe sub mânăpe ascuns, necinstit.
- Mână-n mânăîmpreună, în bună înțelegere.
Atenție la scriere
- Țării sau țărei? — Se scrie „țării”, cu doi „i”: „capitala țării”. La fel: „mâinii”, nu „mâinei”.
- Mâine sau mâini? — „Mâine” este ziua de după azi; „mâini” este pluralul lui „mână”.
- Pe de altă parte, nu „pe de altă mână” — Expresia românească este „pe de o parte..., pe de altă parte”. „Pe de altă mână” e o traducere cuvânt cu cuvânt a englezescului „on the other hand”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- mâinii
- plural
- mâini
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (manus).