Înțelesuri
- 1
A începe deodată și cu putere.
„Războiul a izbucnit în vara lui 1914.”
- 2
(Despre oameni) A da drumul brusc unui sentiment, în râs, plâns sau ceartă.
„Când a auzit vestea, a izbucnit în lacrimi.”
- 3
(Despre foc, ape) A țâșni sau a se aprinde dintr-odată, cu putere.
„Un incendiu a izbucnit în depozit.”
Sinonime
- a se declanșa
- a erupe
- a țâșni
- a se dezlănțui
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A izbucni în râsa începe să râdă brusc și tare.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- izbucnesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- izbucnește
- imperfect pers. 1 singular
- izbucneam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să izbucnesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să izbucnească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din bulgară (izbukna).