Înțelesuri
- 1
A porni ceva brusc și cu putere; a stârni, a dezlănțui.
„Zvonul a declanșat o panică în oraș.”
- 2
A pune în funcțiune un mecanism, înlăturând ceea ce îl ținea oprit.
„Fumul a declanșat alarma de incendiu.”
- 3
(Reflexiv) A începe de la sine, deodată.
„Alarma se declanșează singură, dacă se deschide ușa.”
Expresii și locuțiuni
- A declanșa o alarmăa face să sune un semnal de avertizare.
- A declanșa un conflicta face să înceapă o ceartă sau un război.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- declanșez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- declanșează
- indicativ prezent pers. 1 plural
- declanșăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să declanșez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să declanșeze
- gerunziu
- declanșând
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul déclencher.