Înțelesuri
- 1
(Rar) A dezlipi un lucru de pe suprafața de care era prins.
„A decolat cu grijă eticheta veche de pe borcan.”
- 2
(Despre aeronave) A se desprinde de sol sau de suprafața apei și a se ridica în aer.
„Avionul a decolat la ora stabilită.”
- 3
(Familiar) A pleca dintr-un loc, de obicei în grabă.
„Am decolat de la petrecere pe la miezul nopții.”
Antonime
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- decolez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- decolează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să decolez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să decoleze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza décoller.