Înțelesuri
- 1
A întrerupe legătura unui aparat cu rețeaua electrică sau cu internetul.
„Deconectează laptopul de la priză când e încărcat.”
- 2
(Reflexiv, figurat) A se relaxa, a uita de griji.
„La munte reușesc să mă deconectez complet.”
Sinonime
- a decupla
- a întrerupe
- a se relaxa
- a se destinde
Antonime
- a conecta
- a cupla
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- deconectez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- deconectează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să deconectez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să deconecteze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza déconnecter.