Înțelesuri
- 1
A alina durerea sau necazul cuiva; a mângâia sufletește.
„Am încercat să o consolez după pierdere.”
- 2
(Reflexiv) A-și ușura singur durerea sau mâhnirea.
„Se consola cu gândul că a făcut tot ce a putut.”
Sinonime
- a alina
- a mângâia
- a îmbărbăta
- a încuraja
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- consolez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- consolează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să consolez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să consoleze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza consoler și din latinescul consolare.