Înțelesuri
- 1
A trece ușor mâna peste cineva sau peste ceva, ca semn de dragoste sau de duioșie.
„Mama îl mângâia pe cap până adormea.”
- 2
A alina durerea sau supărarea cuiva prin vorbe bune; reflexiv, a-și găsi alinare.
„Prietenii au încercat să o mângâie după pierderea suferită.”
- 3
(Figurat) A atinge ușor și plăcut, ca o mângâiere.
„Vântul cald îi mângâia fața.”
- 4
(Ironic) A bate pe cineva, a-i trage câteva lovituri.
„Dacă mai faci prostii, te mângâi eu cu cureaua!”
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu mângâi, tu mângâi, el mângâie, noi mângâiem.
Expresii și locuțiuni
- A se mângâia cu gândul că...a-și găsi o consolare într-un gând.
Atenție la scriere
- Taie sau tăiază? Mângâie sau mângâiază? — Corect: „el taie”, „ea mângâie”, „el încheie”, „mă sperie”. Formele cu „-ază” sunt greșite la aceste verbe. Altele, ca „a copia”, fac însă „copiază”.
- Sperie, mângâie, înmoaie (nu „speriază”, „mângâiază”) — „A speria”, „a mângâia” și „a înmuia” nu primesc „-ează”: „el sperie”, „ea mângâie”, „căldura înmoaie”. Conjunctivul: „să sperie”, „să mângâie”, „să înmoaie”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 și pers. a 2-a singular
- mângâi
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- mângâie
- indicativ prezent pers. 1 plural
- mângâiem
- conjunctiv prezent pers. 1 și pers. a 2-a singular
- să mângâi
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să mângâie
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- mângâie
- gerunziu
- mângâind
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latina populară *manganeare.