Înțelesuri
- 1
A dezmierda, a mângâia.
„Bunica își alintă nepoții.”
- 2
(Și reflexiv) A (se) răsfăța, a (se) răzgâia.
„Copilul se alintă și nu vrea să mănânce.”
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu alint, el alintă.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- alint
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- alinți
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- alintă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să alint
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să alinte
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (*allentare), de la lentus „moale, flexibil”.