Înțeles
A înfrunta cu curaj o primejdie sau un adversar.
„Echipa a afrontat un adversar mai puternic.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu afrontez, el afrontează. Variantă: a afrunta.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- afrontez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- afrontează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să afrontez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să afronteze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (affronter (după înfrunta)).